După alegerile parlamentare din 2008, scena politică din România avea o configuraţie destul de clară. Şi probabil cea mai simplă după 1989. Existau două mari partide: PSD şi PDL, unul de dimensiuni medii, PNL şi un partid etnic, UDMR. Polarizarea era iarăşi cât se poate de evidentă. Lucru menţinut până în ziua de astăzi. Pe partea stângă s-a poziţionat în ultima vreme USL, în timp ce pe dreapta găsim PDL.
În tot acest peisaj şi având în vedere mult anunţata înfiinţare a partidului patronului de la OTV, întrebarea este: ce şanse electorale are Partidul Poporului? După aflarea deciziei de înfiinţare a partidului, Dan Diaconescu a vorbit despre unul dintre dezideratele formaţiunii pe care o conduce: „depăşirea pragului celor 30 de procente care să ne asigure guvernarea viitoare.” Dintr-o anumită perspectivă, afimaţia are fundamente reale. La cum arată scena politică din România, un singur partid poate forma guvernul chiar dacă nu are 51% la voturi şi nici măcar 40%. Puţin peste 30% îi sunt suficiente. Astfel, partidul respectiv va fi pivotul unei majorităţi parlamentare, iar restul procentelor necesare vor fi aduse de celelalte partide.
Nu cred însă că PP poate fi acel partid în jurul căruia s-ar forma guvernul. Targetul de 30%, ba chiar peste, este cel puţin nerealist. Dar începutul este promiţător. Partidul este cotat la 9-10% în sondajele de opinie. Dacă îşi joacă cum trebuie cărţile, poate atinge 15%. Dar cam atât. Pentru că scena politică, aşa cum am spus, este destul de aşezată, iar apariţia unui partid cu un scor atât de mare poate fi justificată numai de situaţii cu totul şi cu totul excepţionale.
În legătură cu electoratul acestui partid, cred că el seamănă pe de o parte cu cel al PRM, adept al unor soluţii radicale, dar este deopotrivă şi partidul ce va fi ales de cei nemulţumiţi de cele două mari opţiuni disponibile: USL şi PDL.
În privinţa rezultatelor PP pe termen lung, aici există două scenarii. Prin participarea la un ciclu guvernamental, discursul anti-sistem pe care îl abordează se va eroda şi va trebui alterat sau modificat complet. Lucru care va echivala cu pierderea electoratului fidel. Şi va conduce probabil la o situaţie similară, din punct de vedere strict al rezultatelor, cu situaţia PRM din 2004, atunci când a obţinut jumătate din locurile din parlament de la nivelul anului 2000. Opoziţia poate fi la fel de vitregă. Pentru că poate altera unitatea partidului, convingându-i pe membrii săi că alte partide ar fi mai potrivite.
Primii paşi ai noului partid sunt discutabili. Asocierea cu PC, dacă se confirmă, nu cred că îi va aduce mari beneficii. Pentru că, până în acest moment, partidul a avut un discurs radical, anti-sistem. Lucru profund incongruent cu istoria şi acţiunile PC. Ori această asociere ştirbeşte autenticitatea discursului partidului lui Dan Diaconescu. Un cerc vicios însă, deoarece, chiar dacă PP este un partid de lider, construcţia unei structuri de partid este cam la fel de importantă, iar asta necesită timp şi mari sume de bani, greu de obţinut în timpul scurt care ne-a mai rămas până la alegeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu