Dan Diaconescu, Rolls-Royce-ul alb al Poporului OTV

Dan Diaconescu pare mai hotărât ca niciodată să intre în politică. Cu 61 kg la 1,80 m, fără doi dinţi din faţă, "doar" patru zile de puşcărie la activ, la volanul Rolls –Royce-ul alb Phantom el semnalizează şi "conduce" către stânga. Îi critică pe Victor Ponta şi Crin Antonescu, îl respectă pe Traian Băsescu. Îi urăşte pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Doreşte să aresteze 1.ooo de parlamentari şi să dea câte o sumă în euro, lunar, fiecărui român. Vrea să schimbe cam tot ce există în România şi să conducă ţara "în direct", realizând emisiuni TV în fiecare noapte.

EVZ: Câte kilograme ai?
Dan Diaconescu: Câte kilograme am? 62 am avut tot timpul. M-am menţinut aşa, în culmea, cum să spun, împotriva duşmanilor care m-au persecutat atâta timp, în pofida postului, în pofida arestării. Da, da, din armată aşa. Prima oară când m-am cântărit eram în armată şi pe urmă am tot urmărit că-mi mai spuneau unii: vai, vai ai slăbit. Şi de curiozitate am luat un cântar şi...

La ce înălţime? 1,80?
Am şi momente de 60 sau 61, dar sub 60 nu trec niciodată. 1,80, da. Nici în puşcărie nu am slăbit, chiar dacă vorbim doar despre patrul zile.

Patru zile de puşcărie

Şi cum a fost?
Interesant, eu mi-am dorit tot timpul să ajung ca ziarist şi ca persecutat politic, dar dacă vreţi să ştiţi, e puţin mai greu în armată. De ce? Fiindcă în armată eram şaizeci şi ceva în dormitor, aici eram patru, sau cinci parcă, aici aveam televizor non stop, şi eu avea telecomandă fiindcă eram favoritul celulei, ceea ce în armată nu se întâmplase. Aici puteai să dormi oricât şi oricând, ceea ce în armată era imposibil. La 6.00 dimineaţa ne trezeau, ne scoteau la înviorare, la instrucţie şi alte minuni. Aici era un dolce far niente. Mă rog, sigur că e complicat. Mi-a povestit şeful închisorii, sau şefii închisorii de acolo, că toate vip-urile dinaintea mea, nu ştiu ce s-a întâmplat după, au plâns de au rupt pământul, au bătut în uşi, au cerut să iasă afară, mă rog, au spus că se omoară, deci toţi, toţi, toţi, toţi marii cunoscuţi, celebrii arestaţi din ultimii ani şi toată lumea s-a mirat cum de am rezistat eu. Secretul era simplu, cum să spun, abia atunci mi-am dat seama cât de mulţi telespectatori am care îmi trimiteau prin colegii mei hârtii cu foarte multe sms-uri şi oricum eu vedeam pe ecran emisia şi era înduioşătoare, era emoţionantă, în sensul că, bine, colegii mei schimbaseră programul şi 24 de ore din 24 era numai cu mine, cât mai butonam pe Antena 1, pe Pro Tv eram tot eu, sau pe Realitatea şi asta te ţinea foarte aşa...

Cu cine ai stat în celulă?
Cu patru tipi foarte interesanţi, cred că ei m-au şi salvat de fapt. Cu un fel de şef al celulei, un domn, nea Toni, care m-a şi învăţat semnul ăsta al Partidului Poporului, care mi-a dat o brăţară, cum să zic, sfinţită la Patriarhie, pe care mi-am pus-o înainte eliberării şi mi-a spus: “dacă o porţi vei fi eliberat sigur". Cu un tip Arabu’, sigur astea sunt porecle, sau pseudonime, Arabu’ care făcea o salată arăbeasca extraordinară, era chiar arab la origini, toţi spuneau nişte poveşti extraordinare privind arestarea lor. Cea mai interesantă mi s-a părut a fi a unui tânăr, Albanezu’, poreclit de noi, care mi-a spus că-şi luase un bilet de transport până în Tirana, el era student aici în Bucureşti, ce vă povestesc se întâmplă în jur de 22 iunie, 23, şi omul vroia să plece acasă în Tirana. Şi mergea de la Magazinul Unirea şi povestea mi s-a părut asemănătoare cu a mea acum 20 de ani când tot acolo la Unirea sau Cocor, cineva m-a înşelat, cea mai mare ţeapă a vieţii mele, i-am dat 600 de lei pe un adidas bulgăresc, frumos, extraordinar, l-am probat, mi-a venit bine şi normal, vânzătorul a spus daţi-mi banii dacă vreţi să vă aduc şi perechea. Nu stătea nimeni cu toată marfa la vânzare, eu i-am dat cei 600 de lei, el a intrat în magazinul Cocor, n-a mai ieşit, nu ştiam că magazinul mai are şi o altă ieşire, şi nu înţelegeam şi cu perechea mi se părea foarte straniu. Şi până la urma omul, e clar, vindea cu 600 de lei un pantof. Urma după mine o altă victimă căreia îi dădea stângul şi câştigă 1.200 de lei pe pereche.

Era stângul lui Tucă?
Nu ştiu, dar Albanezu’ mi-a povestit ceva extraordinar, că mergea de la magazinul Unirea către Piaţa Romană şi cum mergea el fericit că pleca înapoi în Albania la părinţii săi, cineva trece pe lângă el, îi pune o pungă de platic de 2 lei în mână, şi pe urmă foarte mulţi încep să facă flash-uri, flash-uri cum faceţi dumneavoastră acuma, alţi mascaţi îl culcă la pământ şi îi spun: “stai nenorocitule că te omorâm, teroristule" şi aşa mai departe, în fine, şi ca să scurtez povestea, îl arestează pentru trafic de droguri. În timpul procesului el a aflat că foarte mulţi oameni care intră în reţeaua asta de ofiţeri acoperiţi sau de oameni care vor să-i dea în gât pe alţi oameni au un plan şi dacă nu prind un traficant de droguri până la sfârşitul lunii nu-şi mai primesc salariul, sau chiar riscă să înfunde puşcăria. Şi atunci oamenii ăştia mai trec aşa pe lângă diverşi cetăţeni nevinovaţi prin Bucureşti, le pun o pungă în mână, îi pozează repede şi îi şi arestează.. Şi i-a luat şi lui vreo două, trei luni să arate că era o confunzie şi că nu avea...

Acuma umblă zvonul prin oraş, având în vedere că nimeni n-a stat lângă tine foarte mult la OTV, că şi tu ai mai fi înşelat aşa uşor pe alţii.
Nu, nu, niciodată. Asta e interesant, că mulţi îmi reproşează mie averea uitând că...

Averea lui Dan Diaconescu

Ce avere ai, apropo? Scuză-mă...
Păi averea mea este OTV-ul, care nu ştiu niciodată cât valorează, dar poate să valoreze 63 de milioane de euro am avut o ofertă, poate să valoreze 10 milioane de euro. Şi pe lângă OTV, mă rog, multe alte afaceri colaterale mai mult sau mai puţin valoroase DDTV, sau altele de genul. Dar vroiam să spun aşa că mulţi zic că, "domnule Diaconescu nu mai vorbi de ciocoi fiindcă si tu ai o avere foarte mare". Bun, e în regulă, dar să nu ajungem să-i acuzăm acuma pe Hagi, sau pe Ilie Năstase, sau pe Nadia Comăneci, sau pe Larry King, sau Oprah că de ce s-au îmbogăţit. Ăştia-s nişte oameni de succes, care au o şansă în viaţă, sau mai multe...

Sau şi-o fac ei...
Sau şi-o fac ei. Bine, nu mai vreau acuma să spun că eu de 20 de ani muncesc aproape 10 ore pe zi şi că n-am zile libere, şi că, în fine, nici n-am timp să cheltuiesc.

Ai un program ca-n America.
Da, şi că n-am vrut, eu n-am urmărit banii, eu am urmărit într-adevăr să se uite mulţi oameni la mine în fiecare seară, că au venit şi banii e partea a doua. Dar spuneam că şi în viziunea DNA, că am început cu arestarea, spun acolo procurorii DNA: “totuşi Diaconescu aşa nenorocit şi şantajist ordinar cum este, este totuşi un geniu al afacerilor". Fiindcă ei explică acolo, ascultându-mi telefoanele, cum am reuşit eu să fac dintr-un million de euro să-l multiplic să fac 3 milioane de euro prin nu ştiu ce tranzacţii. Deci până şi ei recunosc asta. E clar că oricine îmi analizează mie afacerile, şi au făcut-o şi cei de la ANAF, şi Garda Financiară după arestare în fiecare zi aproape un an de zile. Tot personalul Gărzii Financiare au investigat firmele mele, n-au găsit absolut nimic, nici măcar nu mi-au putut tăia o amendă de 10 milioane de lei. De ce? Fiindcă noi, ca televiziune, având şansa asta, având nişte bani tot timpul în profit, aveam eu o pasiune şi rugam contabilii să achite facturile restante. Şi tot timpul eu eram obsedat să nu am nicio datorie la nimeni, nici la stat, nici, nicăieri, eram daţi ca exemplu la organele de control împotriva Pro Tv-ului şi Antenei care ne urau de moarte pentru că atunci când venea controlul la ei ne dădeau că axemplu OTV-ul, Diaconescu şi-a plătit taxa asta, voi de ce nu plătiţi. Şi automat se crea, pe lângă invidie...

Mulţi dintre colaboratorii apropiaţi au plecat.
Da, bine, acuma noi suntem, am avut soarta Unirii Urziceni în televiziune, nu poţi sta la o, suntem totuşi o televiziune a treia, a cincea, a şaptea, a zecea, nu suntem în primele două televiziuni şi atunci personalul migrează în căutarea unor salarii mai bune. De multe ori ei se şi întorc. De exemplu, am avut mulţi operatori care câştigau tot aşa 10-12 milioane de lei pe lună, s-au dus la Realitatea la 30 de milioane, sau la Kanal D la 40 de milioane şi acuma se reîntorc fiindcă aceste două staţii îşi reduc personalul drastic, se reîntorc la noi, de unde concluzia că mai bine cu salarii mai mici, mai sigure decât unele extravagante...

Îţi pare rău după cineva? Magda Ciumac, Oana Zavoranu...
Nu, nu, nu, nu. Am trecut prin toate, mi-am satisfăcut acest orgoliu al ratingului, eu adversarilor mei le-aş transmite prin intermediu dvs că dacă ei contestă realizările mele să nu uite eu am OTV-izat ţara în 2 ani şi ceva deşi îmi propusesem un plan pe 5 ani, nici eu n-am crezut că o OTV-vizez atât de repede şi că apropate instantaneu modelul OTV-ului s-a propagat: la Antena 1, a recunoscut-o chiar Dan Capatos, la Antena 2, la diverse ştiri de la postul Acasă Tv. În fine, toată lumea a copiat modelul. La Acces Direct nu mai vorbim, sau la Happy Hour. Fiindcă era clar că asta e un model de success şi că eu sunt propriul meu patron şi că eu îmi puteam plăti salariile şi celelalte impozite într-o ţara nenorocită din punctul ăsta de vedere, cum e România, într-o ţară plină de greşeli. Eu am dovedit că poţi avea success într-o ţară ca a noastră, în care repet, e foarte greu. Acum 15 ani după ce m-am dezlipit de patronul meu Dan Voiculescu, primul meu şi ultimul meu patron, m-am privatizat cum se spune.

Amintiri despre Dan Voiculescu

Parcă ai avut o problemă cu o maşină cu Dan Voiculescu...
Am avut mai multe probleme.

Pe asta te rog să ne-o povesteşti, că ţi-a luat maşina.
În timpul relaţiei cu Dan Voiculescu, 1991-1995, împreună am petrecut câteva zile de naştere, el vreo treu, iar eu vreo patru. În fine el e născut în 25 septembrie, eu pe 9 decembrie. Şi de fiecare dată, evident, eu făceam cadouri, eu îi dădeam domniei sale câte o cravată sau o sticlă de whiskey, el îmi dădea cadouri de genul: prima oară un video, a doua oară o maşină şi a treia oară un apartament. Dar în fine, la vârsta aia, eu fiind naiv nu eram deloc atent la actele acelor cadouri, de ce, când am primit maşina, eu neavând carnet n-o conduceam eu, o conducea un şofer, când am făcut actele casei s-a ocupat o agenţie imobiliară cu nişte contabili de la firma noastră de atunci de la Jurnalul Naţional şi, în fine, când am plecat el s-a supărat atât de tare, eu fiind primul lui angajat civil care, să spunem aşa, am dezertat de acolo, din unitatea militară, mi-a trimis acasă nişte somaţii în care mi se spunea: domnul Diaconescu aţi şterpelit, ai furat, aţi delapidat un video. Şi atunci mi-am chemat tot personalul care mă urmase de acolo şi i-am certat. Mă, zic, când aţi plecat de la Voiculescu, unul dintre voi aţi luat un video de acolo din greşeală. Nici prin cap nu-mi trecea mie că... Odată, când am ajuns acasă şi mă uitam la televizor, la video, şi-am zis: nu cumva asta o fi videoul incriminat în actele executorului judecătoresc? Era prima acuzare la adresa mea, oficială, vă daţi seama, din viaţa mea de caracalean sosit la Bucureşti. Şi am întors videoul invers şi am constatat că seria de pe el coincidea cu seria din acte şi m-am îngrozit cum cu 3 ani înainte, un tip care îmi făcea cadou un video, ţinuse seria, pusese presupun totul într-o agendă şi acuma mă executa în felul ăsta, de supărare că am plecat de la el.

 

Aşa o să păţească şi Gâdea.
Nu ştiu ce se va întâmpla, întâmplarea e reală, şi sigur, pe urmă mi-au explicat alţi specialişti că domnle, când cumperi ceva pe firmă oricum totul se înseriază şi se îndosariază şi i se dădeau circumstanţe atenuante lui Dan Voiculescu, că nu neapărat a ţinut el seriile videoului. Pe urmă am primit, după vreo două săptămâni, mi-am dat seama ce va urma, am primit o somaţie să restituim maşina, era o Dacie superbă, galbenă, break, ţin minte şi acuma, aici deja noi am început să ne pregătim împotriva ciocoilor de atunci. Ţin minte că împreună cu colegii mei am scos bateria de pe maşină şi am pus o baterie veche, am scos cauciucurile şi am pus cauciucuri vechi şi am încercat să mai schimbăm diverse lucruri ce a fost posibil şi i-am restituit-o. Însă cel mai interesant a fost cu apartamentul.

Unde era?
Chiar vizavi de Antenă 1. Într-o zi Dan Voiculescu m-a certat pe mine şi a spus de ce am intârzit la serviciu. Şi am spus, bine eu locuiam undeva în Militari, asta e cu traficul în Bucureşti, de atunci începuseră blocajele rutiere, şi Dan Voiculescu a zis: “ar fi cazul să te muţi aici într-un apartament mai aproape de Antena1". Mă rog, îşi cunoştea interesul, ca să-şi folosească mai bine angajaţii. Şi atunci a zis el "atunci îţi dau eu bani". Marius Tuca, care era lângă mine, a zis vreau şi eu, vreau şi eu...

Şi i-a dat şi lui Marius?
Am vorbit cu o agenţie imobiliară şi am găsit două apartamente apropiate. La pachet costau în jur de 25.000 de dolari la vremea aceea, apartamente cu două camere. Şi atunci mi-a dat împrumut suma asta cash de 25.000 de dolari, şi, ca să mă cunoaşteţi mai bine în felul ăsta, din această tranzacţie imobiliară, când am ajuns să vorbim cu cetăţenii, cu proprietarii, notarii, cei care erau de fată acolo, au zis dom’le, dar ce trecem aici în acte, cine e cumpărătorul? Şi atunci am început să sun, Voiculescu nu mi-a răspuns, mi-a răspuns o contabilă de-a lui, o secretară, de-a lui şi mi-a zis: “Domnu` Diaconescu treci dom’le acolo Intact", aşa se chema atunci firma lui Voiculescu. Şi atunci vă daţi seama, eu puteam să trec atunci Dan Diaconescu, sau Marius Tuca, nu trebuia să întrebăm pe nimeni, banii erau la noi, nu erau bani, cum se zice negri, nu trebuia să dăm chitanţa la nimeni. Obţinusem şi un discount şi nu ştiu cât de mii am scos în loc de 25.000, eu tot timpul negociam la orice cumpărare şi am trecut acolo. Şi bineînţeles ne-am mutat în apartament... A, Dan Voiculescu a venit...

Câte camere erau?
Două camere erau. Dan Voiculescu a venit şi a zis, da e frumos apartamentul, după ce îl cumpărasem, zice, dar o să vi-l amenajez eu că voi nu vă pricepeţi, aduc eu un designer, nu ştiu ce. Şi cert e că în următoarele două săptămâni, până să fie ziua mea de naştere, apartamentul meu era gata mobilat şi aranjat.

Săracul Tucă.
Tucă era puţin invidios, al lui a mai durat puţin, încă vreo lună, dar ce vreau să spun, când am plecat de la Voiculescu am primit evident, o somaţie: “predaţi apartamentul". Şi atunci chiar nu mai aveam unde să locuiesc. Vândusem apartamentul din Militari, în fine, căutam prin ziare. Şi zic dom’le trebuie să tragem de apartamentul ăsta foarte mult. Şi am început cu avocaţii să facem contestări la executarea silită şi aşa mai departe. Cert este că pe 25 septembrie, când se apropia ziua lui Voiculescu, am rugat şi eu un om, ţin minte şi acuma, pe Marian Dumitrescu, un coleg de-al meu, şi i-am zis, Mariane, tu ştii cum face Voiculescu, mergeam la ziua lui Voiculescu împreună cu mai mulţi colegi, tot timpul. Şi Voiculescu tot timpul le spunea, vorbea la un microfon, lua microfonul de la orchestră şi spunea invitaţilor: “nu m-a uitat cutare din Egipt, mi-a trimis o telegramă, nu m-a uitat cutare, fraţii mei din Chicago, cutare". Şi zic, Mariane, te duci cu acest plic şi prinzi momentul ăsta pe scenă când omul vorbeşte cutare. Îi ştiam punctele sensibile. Şi i-am pus în plic cheia de la apartament. Între timp îmi găsisem eu un alt loc pe Calea Victoriei, omul din Caracal tot timpul vrea mai în centru, mai în centru să locuiască, frustrările unei copilării plină de privaţiuni.



Scuză-mă, văzusei 25.000 de dolari până la momentul ăla? În vrac aşa? Nu, nu, nu. Nu văzusem. Eu tot timpul când primeam salariile astea mari de la Voiculescu şi de la "Curierul Naţional" îmi cumpăram: blugi, bicicletă ţin minte, mi-am luat un televizor color, eu nu aveam aşa ceva. Îmi luam aceste lucruri care îmi lipsiseră, eu la 23 de ani nu aveam blugi încă în facultate. Strângeam pentru apartament. Mi-am luat apartament cu 11.000 de dolari, ţin minte, deci după ce am fost evacuat de Voiculescu, deci cam asta făceam cu banii. Aveam un salariu mare, mare de tot, la vremea aia aveam 3000 de dolari care însemnau, la început atunci în `92, era o garsonieră 1.000 de dolari, peurma a început să crească preţul. În fine, revenim, bine dacă vreţi vă mai povestesc multe aventuri cu domnul Voiculescu. Povesteşte cu plicul şi cu cheia.Da, cu plicul şi cu cheia. Pun cheia apartamentului în plic şi îi spun Mariane, dai la minutul potrivit. Gata dom’le, ştim noi când să dăm. Vă duceţi acolo, cu aparat foto... Unde era ziua de naştere? Făcea într-un sediu, pe strada Barbu Delavrancea unde se mutase între timp, se făcuse Grivco, da. În fine, o vilă frumoasă, un peisaj extraordinar, invitaţi vă daţi seama, de seamă, numai ambasadori, securişti, oameni importanţi ai ţării. Şi Marian îi dă plicul din partea lui Dan Diaconescu, domnul Voiculescu spune: “vedeţi nici Dănuţ nu m-a uitat!". Noi eram deja acolo, eu scosesem ziarul oglindă şi el peste drum de Magheru închiriase un apartament unde dădea o sumă exorbitantă petru el, care era totuşi zgârcit, şi făcuse un ziar matinal ziarele erau identice ca grafică, numai că el îl dădea gratis pe al lui, în timp ce al nostru costa 90 de bani. Şi deschide plicul, se uită la cheia dinăuntru, nu prea îi convine, îmi povestesc colegii mei, se albeşte la faţă, dar în fine, bagă plicul la loc în buzunar, "Dănuţ nu m-a uitat. Îmi transmite “La mulţi ani!"". A doua zi primesc totuşi o hârtie în care mi se spune că predarea apartamentului nu este legală fiindcă din setul de bucătărie lipsesc două furculiţe, o linguriţă. Într-adevăr el decorase casa, cum am spus, cu mobilă şi toate astea. Doamne, nu m-am aşteptat la aşa ceva. Ce facem cu linguriţa, cu furculiţa, ne băga, ne arestează, nu ştiu ce. Trimitem până la urma furculiţe şi linguriţe şi iarăşi primim o somaţie în care ni se spune că din nou nu e în regulă fiindcă capacul de WC are o arsură de la o ţigară şi... fusese o petrecere, mulţi invitaţi, într-adevăr capacul de la WC era puţin ciupit şi, de asemenea, o perdea era ciupită într-un colţ de o ţigară. Şi atunci avocaţii mi-au spus, domnle, e periculoasă, deja culpa poate să devină penală, hai să trimitem şi capacul de WC şi schimbăm perdelele. Bine dom’le, hai s-o facem şi p-asta. M-a marcat într-un fel momentul, îmi arătase că avea 83 de milioane de dolari, în fine, şi visul lui era să plătească datoria externă a României. România începuse să facă datorii externe din nou, anii ‘93-‘94, el îmi spunea că e un bun patriot, în fine, şi că va plăti datoria externă. Dar pe urmă să ceară capacul de WC mi s-a părut aşa nostim. I-am cunoscut pe toţi oamenii ăştia care au condus sau conduc România şi d-asta mi-am creat o impresie.

 

Simpatii şi antipatii politice

Înţeleg că intrând în politica n-o să ai o simpatie faţă de Dan Voiculescu. Dar faţă de Crin Antonescu?
Crin mi-a fost invitat în nişte emisiuni, m-a rugat la un moment dat când soţia lui s-a sinucis, mă rog un moment dramatic, sau tragic, să nu fac emisiune pe această temă şi m-am conformat. N-am alte experienţe cu Crin Antonescu, dar m-am uitat acum în sondaje că el este pe un trend descrescător, bine, şi la Victor Ponta situaţia e iarăşi ciudată, eu înţeleg că USL-ul ăsta dacă rămâne, unul din ei se va retrege, că n-au cum să candideze doi din partea USL-ului, dar în toate sondajele eu sunt pe poziţia a treia, singurul care nu descresc, ci am aşa o tendinţă lina crescătoare. Dar ei descresc destul de tare şi d-aia cred că o să mă duc în finală cu Crin Antonescu, evident că eu o să câştig, că sistemul ăsta e foarte, că spun sociologii că dacă unul creşte şi unul tot scade, mai sunt doi ani şi ceva, se va întâmpla cumva ceva, în turul doi vorbesc. El are totuşi o şansă, că-l cheamă cu escu. În opinia mea viitorii preşedinţi vor fi numai cu escu în România asta este situaţia. Crin Antonescu are sanda numelui, dar altfel n-are cum. De ce? Fiindcă în opinia mea el a fost totuşi ministru, a arătat ce a fost ca ministru. El a arătat ce a putut.

A fost ministrul Tineretului la acea dată. A arătat ceva.
Eu nu înţeleg de ce românii ar putea vota pe cineva care a mai fost deja la putere şi a arătat cam ce poate. Plus că a fost şi el ministru, ca şi domnul Ponta de altfel, în guvernul lui Băsescu, să spun aşa între ghilimele. Adică a jurat acolo pe Biblie, în prezenţa lui Băsescu. Nu înţeleg cum acuma ei vin să facă opoziţie. Sigur că lumea e credulă, e naivă, lumea cred că a şi uitat că PSD-ul a fost cu PNL-ul la putere acum vreo 2 ani foarte aproape, lumea cred că a uitat că PNL-ul a fost cu PSD-ul la putere vreo 4 ani şi ceva în coaliţie şi chiar se pune acum că Tariceanu ar fi ajutat în vreu fel România, deci situaţia este foarte interesantă. Avem 3 echipe de 21 de ani cum ar fi Steaua, Dinamo şi Rapid, echipele astea au fuzionat între ele, ori suporterii lor nu cred că, nici nu mai ştiu la ce stadion să se ducă. Dacă Steaua e cu Dinamo pe urma fac o echipă comună, pe urma Steaua e cu Rapid, pe urmă Rapid e cu Dinamo, cu cine să mai ţii din echipele astea, se cunosc şi jucătorii între ei că sunt mulţi care au jucat la toate cele 3 echipe. Repet, vorbind acuma de domnul Ponta şi de domnul Antonescu ei au fost miniştrii pe bune ai României. Şi repet, miniştrii în cazul domnului Ponta era şef de stat domnul Traian Băsescu şi domnul Ponta a jurat acolo, în cazul domnului Crin Antonescu erau colegi de Guvern cu domnul Băsescu. Pe urmă să vă mai spun ceva, o paralelă interesantă, totuşi domnul Ponta este rudă cu un şef al SRI-ului, care totuşi este şefului SRI-ului e numărul doi, numărul trei în statul ăsta, sau mă rog un om de încredere al domnului Băsescu. Pe urmă domnul Ponta e rudă iarăşi cu preşedintele UNPR-ului. Să fii preşedintele unui partid care eşti în opoziţie şi să fii rudă cu preşedintele unui partid care e la putere, eu ştiu, situaţia cu rudele e altceva, n-au nicio vină, nici copiii, nici naşii, nici finii, dar să fim mai atenţi. Ni se promite de către opoziţie o viaţă mai bună când la putere este rudă celui din opoziţie.

La botezul copilului domnului Ponta a fost invitat domnul Băsescu, domnul Geoană nu. Poate contează ceva aşa.
Sigur, dar ăştia sunt politicienii. Ca ziarist i-am cunoscut foarte bine şi acuma vreau ca ziarist să explic poporului ceea ce poporul nu ştie despre ei, să deschid mai bine ochiii oamenilor şi oamenii să încerce şi altceva. Fiindcă dacă au trimis în teren nişte echipe care au pierdut la scor de 21 de ani toate meciurile posibile, sigur că trebuie altcineva trimis în teren, sau alt antrenor, nu ştiu, ceva schimbat, nu putem să luăm aşa gol după gol şi să...