DECERNARE. La Gala Premiilor „ring”, poetul a primit ultimul trofeu romanesc
Pe 15 mai, la a doua ediţie a Galei Premiilor „ring”, Adrian Păunescu a fost în centrul atenţiei de două ori. Prima dată, când i-a înmânat premiul de excelenţă pentru întreaga activitate artistică unuia dintre cei mai apropiaţi colaboratori: Cristi Minculescu, liderul trupei Iris, abia revenit pe scenă după ce a depăşit problemele grave de sănătate. A doua oară, la momentul surprizei pe care „ring” a plănuit-o pentru editorialistul nostru: Dan Diaconescu i-a acordat maestrului Trofeul pentru 50 de ani de gazetărie. Din păcate, acesta a fost ultimul trofeu primit de poet în România.
O seară de mai cu totul specială. Personalităţi din toate domeniile, oameni care ţi se par prea mari pentru a avea curaj să le adresezi direct câteva cuvinte. Pe toţi i-am descoperit la fel de calzi, deschişi şi apropiaţi, măreţi prin simplitatea lor. Aşa arată adevărata valoare. Simplă. Eleganţa vine din interior. Dintre sutele de invitaţi ai Galei Premiilor „ring” 2010, Dan Diaconescu a fost alesul. Lui i-a revenit onoarea de a înmâna premiul maestrului faţă de care nu şi-a ascuns niciodată admiraţia. Mai mult, în Dan Diaconescu nu s-a adunat, de-a lungul anilor, doar preţuirea talentului de versificator al poetului Adrian Păunescu, ci şi recunoştinţă. Una profundă, pe care o poţi simţi în cele mai adânci cotloane ale sufletului doar faţă de oamenii care nu te lasă la greu.
„A fost idolul meu”
„Încă de pe vremea când eram un puşti ca oricare altul, un necunoscut din Caracal, Adrian Păunescu a fost idolul meu. Îl consider jurnalistul numărul unu al tuturor timpurilor, iar ca poet cred că este mai mare decât Eminescu. A fost singurul om care m-a sprijinit în două momente de cumpănă din viaţa mea: când mi-au închis OTV-ul, s-a zbătut enorm să mă ajute şi sunt conştient că, fără el, acest post de televiziune nu ar mai fi existat astăzi şi, când am fost arestat, maestrul Păunescu a fost tot timpul alături de mine şi a avut întotdeauna o vorbă bună şi înţeleaptă să-mi spună. Mai mult, mi-a compus şi o poezie pe care am recitat-o în prima emisiune de după eliberare”, ne-a declarat, ieri, Dan Diaconescu.
„«ring» mi-a îndeplinit un vis”
„Când m-aţi ales să-i înmânez premiul, m-au încercat emoţii de nedescris. «ring» mi-a îndeplinit un vis. Să fiu pe scenă lângă idolul adolescenţei mele părea de neimaginat. Cea mai mare mulţumire a fost privirea maestrului. În ochii lui albaştri, profunzi, am citit cuvinte nerostite, a căror valoare nu ar avea termen de comparaţie. Marele Adrian Păunescu era, deopotrivă, emoţionat şi mândru. Aşa l-am simţit şi când i-am strâns mâna. Acelea vor rămâne amintiri dragi vieţii mele”, ne-a mărturisit, ieri, vizibil marcat, Dan Diaconescu.
Minculescu, premiat de mentorul său
Unul dintre cele mai emoţionante momente ale Galei Premiilor „ring” 2010 a fost marea întâlnire dintre Cristi Minculescu şi Adrian Păunescu. Mentorul şi-a premiat discipolul. Adrian Păunescu i-a înmânat lui Minculescu un trofeu pentru întreaga activitate artistică. Solistul trupei Iris avea lacrimi în ochi şi vocea gâtuită de emoţie. A făcut o plecăciune, l-a îmbrăţişat şi sărutat ca pe un părinte pe marele poet, cu o bucurie sinceră, fără regie, izvorâtă direct din inimă. Pur şi simplu, părea că Minculescu vrea să se asigure că ceea ce trăieşte e realitate, şi nu vis, şi mângâia faţa maestrului.
„«Flacăra lui Adrian Păunescu» este o publicaţie ce nu suportă comparaţie. Se vor mai naşte mulţi editorialişti şi jurnalişti, dar aşa ziar nu vor putea face.”, Dan Diaconescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu